Bântuie prin ţară un vânt de mahmureală

Toamna, ce anotimp frumos, o abundenţă de culori ne încântă privirile, sufletele şi inimile.

Toamna este un anotimp ca niciunul altul, este anotimpul recoltei, al răsplatei de peste an şi al belşugului.

Dar nu abundenţa de culori şi nici perfecţiunea relativă a acestui anotimp m-a împins să scriu acest articol despre toamnă, ci licoarea care umple butoaiele şi înceţoşează minţile ţăranilor noştri iluminaţi.

De cum s-a acrit vinul, adică s-a transformat din must în vin, prin satele patriei bântuie un vânt de mahmureală ce se ridică la cer aducându-i osanale lui Bachus pentru bogăţiile podgoriilor.

Acum stau şi mă întreb, ce s-ar fi întâmplat dacă n-am trăi în ţara lui Traian şi am vieţui în cea a lui Burebista, vă daţi seama ce chin, ce durere şi ce suferinţă s-ar ridica din piepturile compatrioţilor noştri dacă viile ar fi arse şi făcute una cu pământul?

Nici nu vreau să mă gândesc cât ar trebui să îndure sărmanii, cum să-şi potolească setea cu apă chioară, cum să-şi înece amarul într-o cană cu ceai sau cum să petreacă bând doar suc de coacăze?

Toată ţara este paralizată, bărbaţii uită unde îşi pun băştile iar soaţele lor, de multe ori mult mai harnice la golit pahare decât consorţii, încep să bântuie ca nişte zombi fără creiere pe străzile şi uliţele satelor în căutarea vreunei scântei de ceartă.

Închei acest articol, din care sunt sigur că nimeni nu a înţeles nimic, cu o celebră vorbă românească: “unde eşti tu Ţepeş, Doamne?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *