Doamne de cand nu am mai ascultat melodia asta. Ma face sa ma gandesc la tot ce e bine, la toate dorintele ascunse, la doate visele ce se vor implini, la tot ceea ce ne asteapta.
Ceva ma face sa simt ca ma simt fericit si nu stiu cui as putea multumi pentru asta. Simt golul din jurul nostru, dar nu si pe cel ce nu exista intre noi.
Zambesc in verde, albastru si portocaliu. Incep sa cred astea sunt culorile de baza. Incep sa cred din ce in ce mai mult in fericire. Am senzatia ca e ceva acolo in viitor ce ne asteapta cu bratele deschise. Si e multa lumina si bucurie.
Azi am facut o plimbare mai lunga in care m-am bucurat de fiecare pas facut, de fiecare gura de aer luata, de fiecare fum de tigara tras. De vant, de soare, de noi, de ea.
Cateodata imi doresc sa fiu din nou copil, fara nici o grija, sa stau toata ziua in casa, sa ascult muzica, sa citesc si sa ma joc. Era atat de frumos si de bine cand nu trebuia sa ma gandesc la ce ma asteapta. Dar am si momente in care sunt copil, momente in care ajung acolo unde vreau, la o bucurie tampita si imposibil de descris, acolo unde uit de orice si ma invalui de bucurie. Cum a fost azi. Uite, asta numesc si eu o zi superba.
Printre altele am descoperit in ultimele zile ce inseamna lucrul in echipa si cum e sa nu te enervezi foarte tare pe chestii minore. Nasol totusi ca nu am mai avut timp de navigat pe internet. Sunt, cum s-ar zice, stiri-less. M-am cufundat in munca si in placeri personale incat am uitat si notiunea timpului.
Si nu, zambetul ala tamp nu mi-a disparut de pe fata. Poate doar nuanta culorii ochilor s-a schimbat spre un verde mai intens. Uitasem parca ce inseamna si cum e sa-ti asterni gandurile pe foaia virtuala. N-am mai incercat de mult senzatia asta. Cred. Ori nu-i asa ?
In fine, azi(adica ieri ca-i trecut de 12 de mult) a fost o zi bestiala. Ar trebui sa se mai repete zilele de genul asta. Promit ca voi face tot posibilul.