O da. Am venit acum jumatate de ora acasa de la Calarasi. Totul a decurs perfect. Ma rog, aproape perfect. Era loc si de mai bine totusi. Nu sunt subiectiv, dar chiar ne-am descurcat bine la piesa. Noi am prezentat-o ultimii. Si ultimii au fost cei mai buni 😀 . Totul a decurs conform asteptarilor. Sa fiu obiectiv acum, cei din Calarasi degeaba s-au prezentat in fata publicului.
Citeau pe foi + ca nu aveau deloc miscare scenica 🙂 . Deloc. Erau legume cu maini si picioare. Cu volumul dat la minim. Dar noi… Secventa de film, nu altceva. S-a sfarsit pana la urma la premiere cu laudele meritate la echipajului nostru liceului nostru (ca de, nu eram de-ai lor), cu o diploma (pe care originalul eu il pastrez :D) dar meritam mai mult.
S-a vazut diferenta dintre noi si Calarasi. Degeaba au organizat. Nu au fost la nimic mai buni decat oricare alt elev. Si-au dat diplome peste diplome intre ei, ma mir ca nu i-au premiat si pe paznici si pe femeile de servici. Degeaba. Calarasiul nu e deloc in fata. Legume. Asa am sa le zic de-acum incolo. Nu mai zic de organizarea propriu-zisa: prezentarea concursului s-a facut in curtea liceului, apoi concursurile in sali de clasa. Si in juriu cine erau? Numai elevi de la liceul lor 🙂 . Super tare, nu? Hai am plecat la tenis. Bye!