Printesa din mine

Ziceam ca renunt la printesa din mine, dar inca nu-mi dau seama cum ar trebui sa fac asta, si ce e rau in faptul ca sunt putin mai printesa… daca sunt printesa nu inseamna ca sunt fitoasa, pe departe asta… inseamna cu totul altceva… si fiecare fata are undeva in adancul sufletului ei spiritul unei printese chiar daca nu intotdeauna se poarta ca atare dar in majoritatea timpului isi doreste ca cei din jur sa se poarte cu ea ca o printesa fara sa fie luata peste picior.

Uneori imi doresc doar sa ma tina de mana… sunt o printesa care fix isi doreste ca broscoiul de langa ea care abia ii arunca o privire sa se tranforme in printul pe care l-a visat cu noapte inainte. Alteori imi doresc mult mai mult de atat si nu ma simt vinovata pentru dorintele mele, cum poti controla ce iti doresti si ce simti? Nu poti! Si nici nu vreau sa neg toate trairile, e ultimul lucru pe care il fac: sa ma mint pe mine… niciodata.

As putea sa-mi neg sansele, de cele mai multe ori asta fac, nu stiu de ce fac asta? Nu stiu de ce mereu am impresia ca oricine altcineva ar avea mai multe sanse ca mine… De ce? Pentru ca incerc sa fiu decenta… cu toate astea nu sunt considerata… ciudat…

nu exista partea in care trag concluzia azi in legatura cu printesa…

Dar cel mai mult conteaza sa luptam pentru ceea ce ne dorim cu adevarat, pentru ceea ce ascunde sufletul nostru…

pentru printul nostru poate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *