Dacă ar exista o vârstă la care ar trebui citit romanul lui Cervantes, majoritatea cititorilor ar înclina să susţină că vârsta copilăriei ar fi aceea.
Însă câţi dintre cei care susţin asta au citit Don Quijote de la Mancha la 14, 16, 17 sau chiar 18 ani şi câţi dintre aceştia l-au şi înţeles?
Înclin să-i dau dreptate lui Octavian Paler care mărturisea în cartea “Convorbiri cu Octavian Paler”că Don Quijote nu este un roman care trebuie citit la o anumită vârstă pentru a putea fi înţeles.
Căci altfel este privită povestea de-o minte fragedă şi cu totul altfel de-o minte trecută prin sita vieţii. Tocmai de aceea consider că nu este târziu timpul acesta când m-am aplecat asupra paginilor nemuritoare ale marelui Cervantes.
De prea mult timp Don Quijote se află pe raftul bibliotecii mele şi tot de mult timp doresc să-mi hrănesc sufletul cu povestea cavalerului rătăcitor, numai că de fiecare dată când timpul se dovedea prielnic altă poveste mă prindea în mrejele ei.
Acum însă am lăsat toate celelalte cărţi în stand by şi m-am apucat de citit Don Quijote de la Mancha. Şi bine am făcut căci povestea este una extraordinară, presărată cu umor de calitate şi lecţii de viaţă bine conturate de penelul autorului.
Ca şi scrierile lui Caragiale şi cele ale lui Cervantes sunt de actualitate, căci vremea morilor de vânt nu a trecut şi nici nu cred că va trece vreodată.