Multe din lucrurile pe care le facem în viaţă, le facem nu pentru că aşa ne dorim, ci pentru că, într-un fel sau altul, suntem constrânşi de lumea exterioară sau cea interioară să le facem.
Imaginaţi-vă cum ar fi lumea dacă toţi am face doar ce ne-ar pofti inima, după mine, ar fi o lume imposibilă în care nu am putea trăi şi-n care nu ne-am putea creşte copiii.
De aceea, pentru a ne bucura de lucrurile care ne plac, trebuie, mai întâi, să plătim un anumit preţ, preţ care diferă de la o situaţie la alta şi căruia îmi place să-i spun preţul fericirii.
Atunci când preţul fericirii este plătit după dobândirea unui anumit lucru, cum ar fi, spre exemplu, ratele la o maşină nouă, bucuria pe care o resimţi nu durează mai mult de o lună, până când prima rată scadentă îţi bate la uşă.
Pentru a te bucura de un anumit lucru o perioadă îndelungată de timp sau pentru a te lăsa pradă plăcerilor vieţii trebuie, înainte de toate, să plăteşti preţul fericirii.
Tot ceea ce întreprindem în viaţa de zi cu zi are darul de a ne cizela caracterul şi de a ne face oamenii care, cu voia sau fără voia noastră, vom fi. Nimic nu este la voia întâmplării, legea compensaţiei este cea care, după mine, ne ghidează paşii prin viaţă.