Iti mai aduci aminte cand stateam la fereastra aia de la Timpuri Noi si te-am rugat sa nu ma dezamagesti niciodata, tu m-ai strans in brate si mi-ai spus niciodata nu o sa ne despartim. Apoi la doua luni ai plecat, pur si simplu… fara nici un preaviz clar… pur si simplu m-ai sunat sa-mi spui ca pleci in Germania… de 1 martie… nu o sa uit niciodata cum picioarele mi s-au imuiat, cum m-am asezat pe covor, cum lacrimile curgeau , cum nu stiam cum sa te implor sa nu pleci, sa nu ma parasesti, sa iti reamintesti.
Nimic nu a contat atunci. Ne-am intalnit in autogara aia jegoasa, te-am luat in brate, te-am intrebat ce o sa fie cu noi, tu ai spus ca timpul le v-a revolva pe toate, ti-am daruit o ciocolata in forma de inima si ai plecat. Am blestemat cearta de dinainte, am blestemat prietenii tai, am blestemat cam tot ce se putea, pana si pozele alea de la care a pornit cearta… da stiu ca nu iti amintesti.
Au urmat zile pe care nu mi le amintesc, plangeam, fumam, beam, dormeam, plangeam…. cam asa se desfasurau. O luna nu am stiut nimc de tine.Nici macar o adresa, un numar de telefon. Apoi am aflat ca traiesti de la prietenii care tineau legatura cu tine. Am reinceput sa vorbim pe messenger, erai asa rece incat mi se parea ca vorbesc cu un necunoscut. M-a durut.
Mi-au trecut prin cap multe, razbunare, moarte, diverse lucruri de copii prosti(a se citii emo). Apoi am spus… daca tu ai renuntat nu e nevoie sa renunt si eu si am luptat, te-am sunat, am plans, m-am lamentat, am ras,ne-am amintit, ne-am iubit. Ai venit in tara si ne-am vazut, stiam ca e ceva in sufletul tau pt mine dar nici eu nu mai stiam ce e… nici la mine, nici la tine. Apoi am fugit eu la tine.
Ne sarutam pe ascuns, ne imbratisam cu teama, ne iubeam din priviri. Tu aveai pe altcineva, eu aveam pe altcineva… dar totusi ce aveam noi nu putea ucide nimeni. Nu stiam nici unul cum sa facem, ce sa facem. A trecut si vara aia plina de lacrimi, a trecut si toamna. Craciunul l-ai facut cu mine.
Ca prin vis, eram iar fericita, chiar daca aveam suspiciuni. Dar meritam fericirea aia pentru ca suferisem prea mult. Un Craciun de vis cu multa caldura si zapada. De Craciunul ala ne-am hotarat sa fim impreuna, sa ne mai acordam o sansa. Acum soarta ne-a adus iar impreuna.
Stam in patul asta fiecare cu laptopul lui si visam, scriem, ne iubim, ne ajutam, ne ciondanim, ne batem cu perne, ne gadilam si adormim unul langa altul, suntem fericiti, dupa 3ani si vreo 8luni a rezistat totul. Acum parintii tai sunt si ai mei, acum parintii mei sunt si ai tai… ciudat… te iubesc… sper sa fie bine.