Simteam nevoia sa scriu un articol desprea asta , dar fara sa dau nume .
O zi de toamna , o seara linistita , un concert rock (Vita de Vie) in aer liber pe Platoul Dacia … atunci am cunoscut-o pentru prima data . Da asa e , imi aduc bine aminte , si am vazut-o pentru prima data la un concert in aer liber in urma cu 2-3 ani , unde ea venise cu cateva prietene si din intamplare eram si eu acolo . Dupa acesti ani , ea a “facut” primul “pas” contactandu-ma pe Y!M si facand cunostinta pentru a doua oara . Nu stiu din ce surse a pus mana pe ID-ul meu , dar asta conteaza cel mai putin acum . La inceput era o simpla fata , care imi daduse add , pentru cine stie ce motiv .
Nestiind prea multe unul despre celalalt , am incercat usor usor sa aflam reciproc cate ceva . Discutiile au continuat , au continuat , incepand sa devina ceva frumos intre noi . Incepuse sa-mi placa , incercam sa fac impresie buna , alegandu-mi cu grija vorbele , si ma simteam important atata vreme cat contam pentru ea . Dupa un timp , asteptam cu nerabdare momentele cand ea trebuia sa intre pe Y!M , deoarece mi se facea dor sa mai schimbam o vorba doua , sa vad ce mai face , si tot asa .
Dupa ce am inceput sa ne cunoastem cat de cat , mi-a cerut numarul de telefon … i l-am dat , pentru ca am considerat ca nu v-a fi nici o problema ( si nici nu a fost ) … Fiind amandoi in aceeasi retea (Cosmote) am inceput usor usor sa schimbam si cate un SMS , sau cate un apel (mai rar) . Cand , deodata am simtit ca in mine se intampla ceva . Ceva ca un fluturas era acolo . Discutiile “virtuale” au continuat timp indelungat desi cu toate ca e din acelasi oras , mai exista acolo un obstacol peste care nu pot trece , oricat as vrea .
In spatele frazelor cu dublu inteles , stateau alte fraze gandite poate de amandoi dar nerostite de niciunul dintre noi . Asta pana la un moment dat , cand am dat frau liber vorbelor si am spus totul atunci . Spun “atunci” fiindca mereu as mai avea ceva sa ii spun . Aceste intalniri “virtuale” au continuat pana cand intr-un final s-au concretizat in intalniri obsinuite , normale , face to face . De fiecare data astept acele intalniri cu nerabdare , cu emotii , desi nu vreau sa ii arat acest lucru . Nu pot descrie in cuvinte , cuvintele sunt prea sarace pentru a descrie starea si tot ce simt atunci ca o intalnesc , cand ii aud vocea , cand ii vorbesc , cand o privesc si ma priveste .
O fata cu o privire inocenta , calma , care stie cum sa iti vorbeasca incat sa nu te raneasca . Atunci cand sunt intr-o stare mai nasoala , orice semn de la ea , oricat de mic ar fi el , ma face sa ma simt mai bine , imi da o dispozitie pozitiva , ma face sa fiu altfel , ea fiind ca o raza de soare intr-o zi ploioasa , stiind foarte bine acest lucru . Cand trece o zi fara sa dea vreun semn de viata , nu pot sa ma abtin fara sa o intreb ce are , ce a patit , etc . Pentru ca imi pasa ! Si sunt momente in care nu mi-as dori nimic altceva decat sa fie langa mine , sa o privesc si sa o strang in brate .
Niciodata , si spun niciodata nu m-as satura sa o privesc , sa o alint . Imi place sa cred ca sentimentul e reciproc si desi nu vreau sa gandesc in perspectiva , timpul este singurul care va decide daca va fi sa fie sau NU!