M-am trezit. Am alergat repede catre buda sa-mi fac toate cele nevoie ale diminetii. Am terminat intr-un timp record deoarece aveam impresia ca sunt in intarziere. N-a fost asa, dar cred ca stresul isi juca rolul. Dupa ce am terminat cu igiena corporala, faciala, dentara si hair-stilistica, am dat buzna la bucatarie unde ma asteptau o gramada de bunatati.
Mai exact o chifla delicioasa, prajita si umpluta cu tot felul de chestii d-ale diminetii (cascaval, sunca presata, margarina etc.). Am mancat in graba cred pentru ca dupa asta am avut o senzatie cum ca ma copleseste total stresul, incepand de la stomac. Nici asta n-a fost sa fie.
Dupa micul dejun, am servit si bine-meritata tigara alaturi de iubita mea mama. Afara ploua in cel mai urat mod posibil, iar asta a pornit o lunga discutie de genul “ia-ti umbrela” “da nu vreau” care a avut ca finalitate faptul ca nu am carat degeaba umbrela dupa mine. Si bine am facut pentru ca in momentul in care am iesit pe usa din scara blocului, ploaia incetase.
Am alergat in mod uluitor de incet spre statia de metrou(stiti voi, ala de merge si deasupra). Am asteptat bijuteria de tren vreo 5 minute. Dupa astea 5 minute, logic, si-a facut aparitia. Am urcat, mi-am ocupat un loc si am inceput sa ma holbez ca de obicei pe geam. Nici nu am observat cat de repede am ajuns in Düsseldorf. Bine, nici nu cred ca as fi observat daca ploaia ce se pornise nu-mi uda fata.
Da, intr-adevar, ploua prin geamul deschis(WTF) si prin usa, care si aia era deschisa din cauza faptului ca ne aflam intr-o statie. Prin urmare, ploua si mai urat decat inainte sa plec de acasa. Mi-am facut repede un calcul in minte si am zis, cu nonsalanta “am dat de dracu”. Dar nici asta n-a fost sa fie. Cand am coborat din metrou nu mai ploua. Si nici sa mai fi plouat pana am ajuns seara acasa.
Bun, pana aici toate bune. Am scapat de ploaie, tramvaiul pana la universitate liber, aveam si tigari. Ce mai, om fericit.
Intr-un final ajung la universitate. Cu vreo jumatate de ora inainte de inceperea examenului. Era logic, doar aveam eu sentimentul ala ciudat ca o sa intarzii. Si cum eu cu sentimentele ciudate nu ma prea impac, se poate de aici deduce. In cladirea in care se afla sala de examen exista si o cafenea.
Foarte multi colegi adunati acolo, fiecare cu morcovu cat mai mare si mai adanc. Gramezi de carti ce nefolositoare si o atmosfera de morga. Mi-am cumparat o cafea si am inceput sa sorb usor din ea, revarsand tot stresul in locul in care a fost lichidul. N-am reusit sa elimin tot stresul in modul asta asa ca am fost nevoit sa fumez cateva tigari sa dau o fuga la toaleta.
Intr-un final, dupa foarte multe activitati desfasurate intr-un timp relativ scurt si dupa ce m-am bagat ca nesimtitul in fata unei cozi kilometrice, am reusit sa accesez sala de examinare. Toata lumea forfotea. Deja nu mai era atmosfera de morga, ci de inmormantare. Lumanarile electrice aprinse si fiecare cu locul lui dinainte definit.
Mi-am lasat ghiozdanelul undeva intr-un colt al salii, am cules din el pixuri si apa cumparata mai devreme (asta am uitat sa precizez), mi-am trantit geaca peste el, am inchis telefonul pe care l-am depozitat de catedra si mi-am luat locul printre morminte si cavouri.
Incepe prima proba. Se impart foile, se citeste textul, se afla informatii noi, se mira omu si apoi daca mai e timp se raspunde la intrebari. Cea mai grea proba asta a fost. Era un text despre dependeta privita ca boala. Ca de foarte multe ori, luat de pe wikipedia si putin modificat.
Deci, text foarte interesant si bine definit. Mi-a placut atat de tare incat am uitat sa mai raspund si la intrebari. Asta in primele 10 minute. Dupa aceea m-am apucat de treaba. Si da-i alexe si scrie. In timp ce scriam, gandeam. Stiu, minune de copil ce sunt. Intr-o ora am fost gata.
Timpul pe care il aveam la dispozitie era de o ora si jumate. Mi-am zis ca sunt un mic geniu. Apoi am descoperit ca mai era o parte care continea Structuri Lingvistico-stiintifice. Am crezut ca imi pica cerul. Dar n-a picat cerul si nici eu. Au picat subiecte usoare pe care le-am rezolvat in maxim 20 de minute. Am mai asteptat putin si s-a terminat prima proba. S-au strans foile de examen si am iesit in pauza care a durat 10 minute. Am fumat o tigara, am discutat despre subiecte, unii s-au ofticat, altii nu.
Dupa aceasta minunata si relaxanta pauza am intrat iar in sala de examinare. De data asta am inceput sa fac ture si sa mai discut cateceva cu unul, altul. Apoi m-am asezat si eu la locul meu. Ca de obicei, ultimul. A urmat cea de-a doua proba. Se facea ca cineva citea un text, tu trebuia sa notite apoi sa raspunzi la intrebari pe baza textului. Intrebarile, piss of cake (nu te speria, stiu sa scriu in engleza). Textul genial.
O sa povestesc acum despre el pentru ca sigur nu o sa am chef sa scriu alt articol separat, cu toate ca acesta ar fi pe lista de “TO DO”. In text era vorba despre preferintele muzicale si cum iti pot dezvalui acestea caracterul unui om. Am aflat deci, ca oamenii care asculta jazz sunt “open mindet”, iar ascultatorii de opera sunt extrovertiti. Genial nu. Si mie mi s-a parut.
Ce-am mai aflat a fost ca parintii, fratii sau surorile mai mari si anturajul pot influenta gusturile muzicale. Apoi s-a ajuns si la cei aflati la varsta pubertatii, care au nevoie de muzica pentru a-si definii individualitatea si nu numai. Deci, let them be emo.
Mai era vorba si despre un studiu referitor la caracterul persoanelor dupa preferintele muzicale dar acum nu mai am chef sa scriu despre asta. Important e ca am terminat proba asta in 30 de minute din cele 60 alocate si am fost nevoit sa-mi petrec timpul aiurea, pentru ca nici din sala nu puteam iesi, pe motiv ca as deranja restul oamenilor. Si uite asa am ales sa desenez.
Bine-nteles eu neavand cine stie ce talent la desen am desenat smiley faces. Unul din ele chiar a iesit dragut. I-am pus numele “EMO face”. Pacat ca nu aveam cum sa-i fac poza si ca a trebuit sa predau si ciornele. Ata ete. In final a venit si pauza. Abia asteptam. Plictisit si vreo tona de lichid in mine (de plictiseala am baut si apa) am zburat catre toaleta. Apoi am fumat o tigara, discutand despre cat de grea a fost proba respectiva. Pentru unii.
Ultima proba a constat in dezvoltarea unui mic eseu. Tema: dependente. Usor. M-am apucat de scris. Am terminat de scris, am mai citit de vreo doua ori, am corectat eventualele greseli si apoi am privit ceasul. Mai erau inca 15 minute si eu terminasem. M-am intains putin si am incercat sa inchid ochii sa adorm.
Cineva m-a observat si a venit sa-mi ia foaia de examen. Am predat-o cu mare placere. Apoi am inceput sa zambesc stupid la o proferoara care se uita pe lucrarea mea. Zambetul asta stupid se referea la intrebarea “e bine sau nu?”. Tanti domn’soara profesoara a aprobat. Eu mi-am revendicat raspunsul “e bine”. Dupa asta am inceput sa numar minutele. Mai erau vreo 10.
Mi-am dezlipit numele de pe banca, am mai baut putina apa si am mai numart minute. Intr-un final s-a terminat si cu ultima proba. Mi-am strans toate tampeniile din sala si plecat incet si agale spre casa. Eram atat de fericit incat cineva a vrut sa faca poza cu maimutica (adica cu mine).
Dupa o zi lunga si plictistoare de examen m-am indreptat spre casa unde ma astepta ceva bun de mancare. nu mai stiu ce pentru ca am mancat doar putina salata si o chifla umpluta cu branzica d-aia buna (camenbert). Asta pentru ca a fost o schimbare la serviciile vodafone si ne-a trimis acasa un nou modem ce trebuia configurat.
E, pana am gasit toate foile si mi-am dat seama cum sta treaba, mi-am bagat multe si la fel de mult timp am pierdut. Ca de, nu mergea netul. Si eu vroiam sa scriu.