Nu ştiu cum se face, dar ne-am trezit în dimineaţa asta, la o oră înfricoşător de matinală, pentru a ne pregăti bagajele să mergem la mare.
Recunosc că aştept cu nerăbdare să văd marea, să simt nisipul sub picioare şi să mă relaxez câteva zile în compania unor persoane care-mi sunt foarte dragi.
Au trecut mulţi ani de la ultimul concediu, de la ultima evadare din cotidian, şi poate de aceea mă simt atât de nu ştiu cum. E greu de explicat în cuvinte sentimentul minunat pe care-l ai înainte de a pleca într-o călătorie care se anunţă de pe acum o aventură pe cinste.
Plecăm la drum fără să ne fi făcut rezervare la vreun hotel sau pensiune, deci emoţia se amplifică şi odată cu ea, sperăm noi, şi experienţa pe care o vom trăi la mare.
Nu-mi iau laptopul la mare, nu-mi iau decât gândurile de bine, buna dispoziţie şi cartea lui Napoleon Hill: De la idee la bani, pe care, dacă nu voi avea timp acolo, tot o voi reciti, pentru a treia oară, când vom reveni acasă.
Mă aştept ca această minivacanţă să mă ajute să-mi pun gândurile în ordine, să-mi dezvolt planurile de viitor deja conturate, să-mi conturez alte idealuri şi nu în ultimul rând să-mi reîncarc bateriile sufletului şi trupului.
Nu mai lungesc vorba, vă salut, îmi închid rucsacul şi plecăm la mare.
Promit să mă reîntorc cu desaga plină de idei şi poveşti pe care să vi le împărtăşesc.