Sursa mea de inspiraţie, miere, sănătate şi bucurie

Vreau să vă vorbesc în câteva rânduri despre beneficiile pe care apicultura mi le-a adus, despre motivaţia uimitoare ce s-a revărsat în viaţa mea de când am început să lucrez cu albinele şi despre energia pe care acestea mi-o transmit atunci când sunt în preajma lor.

Albinele sunt pentru mine un fel de motor invizibil ce-mi pun în mişcare întreaga fiinţă prin mijloace doar de Dumnezeu ştiute, sunt mai mult decât o ocupaţie, sunt o pasiune, un hobby şi, cine ştie, poate un stil de viaţă în viitor.

Indiferent de cât de obosit, trist sau îngropat în grijile vieţii cotidiene aş fi, când îmi pun masca apicolă şi deschid un stup, energia ce se revarsă din el mă cotropeşte şi mă binedispune. Aşa îmi încarc bateriile sufletului şi îmi menţin ochii minţii deschişi.

De ceva vreme, am realizat că, pentru a reuşi să merg în fiecare zi înainte, am nevoie de o sursă nesfârşită de motivaţie, din care să-mi trag în fiecare clipă acel ceva care să nu mă lase pradă indiferenţei, neglijenţei, lenei intelectuale şi a multor altor activităţi sau inactivităţi ce nu au întotdeauna un efect pozitiv asupra vieţii mele.

Acel ceva, acea forţă invizibilă, sunt albinele cu organizarea lor fără cusur şi cu hărnicia lor ieşită din comun. Sunt singurele insecte ce au adus vieţii şi omului cele mai multe beneficii şi fără de care, citându-l pe Einstein, viaţa pe Pământ ar dispărea.

Am devenit mai responsabil, mai organizat şi mult mai recunoscător de când mă ocup de albine. Sunt multe lucruri pe care nu le pot exprima în cuvinte când vorbesc despre această pasiune. Mulţi nu o înţeleg şi nici nu este nevoie, e de ajuns să ştiu unde sunt, ce trebuie să fac şi unde vreau să ajung.

De aceea, anul acesta, unul dintre obiectivele mele majore îl reprezintă creşterea numărului de stupi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *